luni, 7 iulie 2008

"Daca moare aduce multa roada " ( Ioan 12:24)














Una dintre cartiile mele favorite este "Izvoare in pustie" iar una dintre partile sale devotionale vorbeste despre pretul pe care-l platesti pentru a fi un urmas al lui Isus Christos.
Daca vrei sa stralucesti, intotdeauna va trebui sa platesti. Lumina vine doar cu pretul a ceea ce produce. O lumanare neaprinsa nu lumineaza. Trebuie sa arda inainte de a straluci. Nu putem fi de mare folos celorlalti daca nu ne va costa ceva. Arderea sugereaza suferinta. Gemem cand ne doare" ..Slava zilei de maine isi are radacinile in suferinta de astazi". Multi vor slava fara cruce, stralucirea fara ardere , dar crucificarea vine intotdeauna inaintea incoronarii".1

Dupa aceste remarci urmeaza un poem care a atins o coarda sensibila in inima mea.

"Ai auzit povestea florii de aloe,
Acolo, departe, in tinuturile insorite?
Dupa ce creste umila in timp de o suta de ani
Ajunge la momentul infloririi;
Atunci, minunatul boboc care o incoroneaza
Explodeaza in mii de flori;
Aceasta regina a florilor, in toata stralucirea ei,
Este mandria acelor tinuturi tropicale
Dar planta care a inflorit este sacrificata,
Caci odata inflorita, ea moare.

Ai mai auzit de floarea de aloe
Care creste in tinuturile insorite;
Cum fiecare dintre miile de flori ale ei,
Cazand pe pamant
Devine o mica planta ce-si infige radacinile
In locul in care cade
Si, la fel de repede precum se scutura de pe vrejul muribund,
Creste plina de viata si stralucire ?
Murind, ea traieste de o mie de ori
In mica planta ce tasneste din moartea celui vechi.

Ai auzit povestea pelicanului,
Gimel el Bahr al arabilor,
Ce traieste in pustiul african,
Unde pasarile cunosc singuratatea?
Ai auzit cum isi iubeste puii,
Le poarta de grija si lupta pentru binele lor,
Le aduce apa din muntii indepartati Si peste din mari ca sa-i hraneasca
In timp de foamete ii hraneste- lucru pe care-l poate face numai dragostea !
Cu propriul sange- si, hranindu-i, moare.

Ai auzit aceasta poveste- cea mai frumoasa dintre toate-
Povestea Celui Sfant si Adevarat,
Ce moare, insa a carui viata, in nespus de multe suflete
Traieste din nou;
Samanta Sa traieste si umple pamantul,
Asa cum stelele umplu cerul de deasupra.
El ne-a invatat sa renuntam la dragostea de viata
De dragul vietii de dragoste.
Moartea Sa este viata noastra,
Pierderea Sa este castigul nostru;
Bucuria pentru lacrima, pacea pentru durere".2

1.d-na Charles E. Cowman." Streams in the Desert"
2. Arta Pierduta a facerii de ucenici - LeRoy Eims

Un comentariu:

  1. "Ucenicii se fac nu se nasc" este o carte cu acest titlu care a facut parte din bibliografia unor cursuri biblice, Tristetea este ca putin sunt cei care vor sa plateasca pretul uceniciei.
    Multi devin crestini prin multiplicare (nastere din nou) si apoi au pretentia sa devina lucratori fara fi ucenici.Indiferent ce slujire sau pozitie ocupi in biserica (lucruri care pot fi schimbatoare) toata viata trebuie sa fi ucenic.
    Ucenic inseamna sa ai o relatie personala cu Dumnezeu prin inchinare zilnica(timp zilnic de partasie cu Dumnezeu prin citirea Bibliei si rugaciune),relatie cu alti crestini in scopul slujirii si zidirii reciproce si cu lumea exterioara pentru a-i aduce si pe altii la partasie cu Dumnezeu(evanghelizare personala). Acestea sunt lucruri pe care un ucenic le practica toata viata. Fara sa fiu lipsit de modestie, va pot pune la dispozitie "Un ghid pentru citirea zilnica a Bibliei". Aceasta este parte din slujirea mea ca ucenic.
    http://danlucescu.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică